Traian, tatăl lui Florin, ne întâmpină cu zâmbet larg și fără emoții la vederea aparatului de fotografiat, semn că s-a obișnuit deja cu vizitele presei acasă la el. „Sunt foarte mândru de Florin”, își începe discursul Traian Gardoș și parează excelent când îl întreb dacă nu regretă că fiul său nu e atacant: „Primul său antrenor (n.r. – Iosif Kalmar) mi-a spus că atacanții dau goluri și aduc lumea la stadion, dar fundașii îți câștigă un campionat”. Florin zâmbește relaxat de pe colțarul din sufragerie, vrând parcă să-l asigure pe tatăl său că în 2011 titlul va poposi în Ghencea.
La întrebarea „Cum a fost Florin în copilărie”, tatăl lui, Traian Gardoș, se deschide precum o carte. „A fost tare neastâmpărat când era mic. Avea foarte multă energie. Bătea mingea când în casă, când afară. Evident, a spart și câteva bibelouri. Nu m-am supărat nici când, într-o vară, a venit o vecină la noi să îmi ceară să îi plătesc parbrizul pe care Florin i l-a spart cu mingea. Eram fericit că îi place fotbalul, iar acum am un sentiment de împlinire că a ajuns la Steaua”, a spus tatăl lui Florin.
Traian Gardoș a făcut mari sacrificii până ca fiul său să ajungă la Steaua. „Îi plăteam anual două cantonamente, îi închiriam terenuri pe lângă Satu Mare pe unde să joace și îl duceam mereu la antrenamente. Odată l-am dus pe el și pe încă 10 colegi de-ai lui cu o Dacie la antrenament, iar când am ajuns acolo, domnul Kalmar se mira de unde îi tot scot pe puști”.
Atunci când Florin e pe teren, emoțiile lui Traian Gardoș sunt enorme. „Mereu mă rog să joace bine, să nu greșească. Mi-aș dori să evolueze mereu bine și toată lumea să fie mulțumită de el. După fiecare meci vorbim, și primul lucru pe care-l întreb e dacă se simte bine. Apoi vorbim de restul”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER